Ë tradiçiue cuntegnun tüt'a speriença achista da generaçiue e generaçiue. Sença tradiçiùn, nin presente nin avegnì. « U veru prugressu è üna tradiçiùn che se prulunga » à scritu Michel Crepeau. Ë tradiçiue sun ë raije cürtürale d'ün pòpulu e u fundu d'a memòria culetiva. L'espusiçiùn « Üntra nui e cun vui », urganizà d'a Meria de Mùnegu ünt'u batiportu d'a Meria e ünt'a Capela d'a Visitaçiùn, ilüstra prun ben l'ümpurtança d'ë tradiçiue ünt'u nostru paise. Fint'a u 25 de setembre, cun ducümënti d'u Fundu patrimuniale d'a Mediateca de Mùnegu, pruposa üna retruspetiva d'ë tradiçiue vive o sparie, sìciun prufane o religiuse.
Ë feste religiuse cuma a Santa-Devota o a prufescia d'u Venardì Santu ünivun e ünìsciun sempre ünt'üna stëssa devuçiùn a Famiya principesca e tüt'a nostra cumünità. Cuma à scritu Gustave le Bon « Ë credençe religiuse sun sempre stae l'elementu primurdiale d'a vita d'i pòpuli e dunca d'a so' stòria ». Tempu fà, ë feste religiuse se mescciavun ben ciü ch'a u giurnu d'ancœi cun achële d'a vita suçiala. Per esempi, a tradiçiùn ancestrale d'u Pan de Natale ch'u Cumitau Naçiunale d'ë Tradiçiue Munegasche cun a Meria de Mùnegu an vusciüu fau resciurì fandu participà, cuma d'ün tempu, tüt'ë famiye d'u paise o ben ë feste patrunale sempre vive cuma a San-Giuane, a San-Rumàn o a San-Niculau.
Tra ë feste e i custümi prufani, certi sun sparii cuma u giœgu d'a « pignata » : se ciamava cuscì perchè se piyava üna pignata de terra, s'a iencëva de ciapelëte e àutre lecunarie e cada participante, i œyi bendai, se dava prun da fà per a rumpe cun ün bastùn. Gh'era tambèn u « ciaraviyu », manifestaçiùn püblica cun caràtere scherçusu : era üna serenada rümurusa che se fava, suta ë fenestre, a ë vìdüe cun l'ucasiùn d'ün segundu matrimoni, o a i veyi che se spusavun de zigurele. Se festezavun i « Magi » che celebravun a primavera cun de runde a u viru d'ün àrburu. Se « virava u màgiu » ancura a l'iniçi d'i ani 60, ünt'u Parcu Principessa Antuniëta, pœi a tradiçiùn s'è stenzüa.
A Meria à fau turna vive àutre feste sparie per carche anu cuma u « Sciaratu » o tambèn i Festìn Munegaschi, urganizai d'a Meria e da u Cumitau d'ë Tradiçiue, che capitavun ün giügnu, ünt'i ani trenta, a u Giardìn d'ë Revëre, ancœi u Parcu Principessa Antuniëta, deventai uramai a l'iniçi de setembre « u Cavagnëtu », mumëntu de cumüniùn d'i Munegaschi cun u Suvràn e a Famiya Principesca.
U giœgu d'a « pignata ». (DR)
commentaires